drobiță
/dro'bi.ʦə/Etimologie
Din drob + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Genista tinctoria) mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drobiță | drobițe |
| genitiv-dativ | drobiței | drobițelor |
| vocativ | drobiță | drobițelor |
| articulat | drobița | drobițele |