dreptace
/drep'ta.ʧe/Etimologie
Din dreptaci.
Definiții
- persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dreptace | dreptace |
| genitiv-dativ | dreptacei | dreptacelor |
| vocativ | dreptaceo | dreptacelor |
| articulat | dreptacea | dreptacele |