dregător
/dre.gə'tor/Etimologie
Din a drege + sufixul -ător.
Definiții
- (în Țara Românească și în Moldova) demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; (p.gener.) conducător; înalt funcționar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dregător | dregători |
| genitiv-dativ | dregătorului | dregătorilor |
| vocativ | dregătorule | dregătorilor |
| articulat | dregătorul | dregătorii |