drege
/'dre.ʤe/Etimologie
Din latină dirĭgĕre („a conduce”), care se folosea și în forma dĕrĭgĕre.
Definiții
- (pop. și fam.) (v.tranz.) a repara (un obiect, un mecanism etc.).
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală.
- (fig.) a îndrepta o greșeală, o nedreptate.
- a face ca focul să ardă mai bine.
- (v.tranz.) a pune ceva la cale.
- (v.tranz.) a potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări.
- a falsifica, a contraface o băutură.
- (v.tranz. și refl.) a (se) farda, a (se) sulimeni.
Exemple
- A drege un obiect rupt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dregea | dregeau |
Sinonime: 1: cârpi, repara, reface, 2: întrema, îndrepta, 3: îndrepta, îndruma, 5: pune, 6: potrivi, 7: contraface, falsifica, 8: farda, machia
Antonime: (se) strica