drapelul
/draˈpe.lul/Etimologie
Din drapel.
Definiții
- forma de singular articulat pentru drapel.
drapel
/dra'pel/Etimologie
Din italiană drappello. Confer franceză drapeau.
Definiții
- bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.
Exemple
- Drapelul al unei țări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drapel | drapele |
| genitiv-dativ | drapelului | drapelelor |
| vocativ | drapelule | drapelelor |
| articulat | drapelul | drapelele |
Sinonime: steag, stindard, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică