dragor
/dra'gor/Etimologie
Din franceză dragueur.
Definiții
- muncitor care manevrează comenzile unei drage.
- navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dragor | dragori |
| genitiv-dativ | dragorului | dragorilor |
| vocativ | dragorule | dragorilor |
| articulat | dragorul | dragorii |