drănicer
/drə.ni'ʧer/Etimologie
Din draniță + sufixul -er.
Definiții
- meșteșugar care face dranițe sau acoperă casele cu draniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drănicer | drăniceri |
| genitiv-dativ | drănicerului | drănicerilor |
| vocativ | drănicerule | drănicerilor |
| articulat | drănicerul | drănicerii |