doxă
/ˈdok.sə/Etimologie
Din neogreacă δωξα (dóxa).
Definiții
- (fam.) minte, pricepere, deșteptăciune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | doxă | — |
| genitiv-dativ | doxei | — |
| vocativ | doxă | — |
| articulat | doxa | — |
Din neogreacă δωξα (dóxa).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | doxă | — |
| genitiv-dativ | doxei | — |
| vocativ | doxă | — |
| articulat | doxa | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică