← înapoi la căutare

dota

/do'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză doter < latină dotare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
  2. (v.tranz.) a pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
  3. (v.tranz.) a da dotă unei fete.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înzestra cu calități intelectuale, sufletești.

Declinare

CazSingularPlural
verbdotadotau

dotă

/'do.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză dot < latină dos, dotis.

Definiții

  1. bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdotădote
genitiv-dativdoteidotelor
vocativdotădotelor
articulatdotadotele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică