dor
/dor/Etimologie
Din latina populară dolus (< dolere „a durea„).
Definiții
- dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.
- stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință.
- suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).
- (pop.) durere fizică.
- poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva).
- atracție erotică.
Exemple
- Dor de dinți.
- De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dor | doruri |
| genitiv-dativ | dorului | dorurilor |
| vocativ | dorule | dorurilor |
| articulat | dorul | dorurile |