doliu
/ˈdo.lju/Etimologie
Din latină dolium. Confer franceză deuil.
Definiții
- durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva.
- semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul; perioadă cât cineva poartă asemenea semne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | doliu | doliuri |
| genitiv-dativ | doliului | doliurilor |
| vocativ | doliule | doliurilor |
| articulat | doliul | doliurile |