doleanță
/do.leˈan.ʦə/Etimologie
Din franceză doléance < latină dolere ("a se plânge").
Definiții
- stare sufletească a celui care dorește ceva.
- (mai ales la pl.) cerințe exprimate în mod oficial (expusă în scris sau oral).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | doleanță | doleanțe |
| genitiv-dativ | doleanței | doleanțelor |
| articulat | doleanța | doleanțele |
Sinonime: 1: dorință, 2: deziderat, rugăminte