dol
/dol/Etimologie
Din franceză dol < latină dolus.
Definiții
- (jur.) acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dol | doluri |
| genitiv-dativ | dolului | dolurilor |
| vocativ | dolule | dolurilor |
| articulat | dolul | dolurile |