dojenire
/do.ʒe'ni.re/Etimologie
Din a (se) dojeni.
Definiții
- acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dojenire | dojeniri |
| genitiv-dativ | dojenirii | dojenirilor |
| vocativ | dojenire | dojenirilor |
| articulat | dojenirea | dojenirile |