dojană
/do'ʒa.nə/Etimologie
Din a (se) dojeni (derivat regresiv).
Definiții
- observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dojană | dojeni |
| genitiv-dativ | dojenii | dojenilor |
| vocativ | dojană | dojenilor |
| articulat | dojana | dojenile |