doiniță
/dojˈni.ʦə/Etimologie
Din doină + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv a lui doină; doinișoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | doiniță | doinițe |
| genitiv-dativ | doiniței | doinițelor |
| vocativ | doiniță | doinițelor |
| articulat | doinița | doinițele |