dogoreală
/do.go're̯a.lə/Etimologie
Din a dogori + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a dogori; dogoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dogoreală | — |
| genitiv-dativ | dogorelii | — |
| vocativ | dogoreală | — |
| articulat | dogoreala | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică