dogmă
/ˈdog.mə/Etimologie
Din franceză dogme < latină dogma.
Definiții
- învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
- teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dogmă | dogme |
| genitiv-dativ | dogmei | dogmelor |
| vocativ | dogmă | dogmelor |
| articulat | dogma | dogmele |