dogar
/do'gar/Etimologie
Din doagă + sufixul -ar.
Definiții
- meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar.
- unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dogar | dogari |
| genitiv-dativ | dogarului | dogarilor |
| vocativ | dogarule | dogarilor |
| articulat | dogarul | dogarii |