dodecar
/do.deˈkar/Etimologie
Din neogreacă δωδεκαρυ (dodekary).
Definiții
- veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dodecar | dodecari |
| genitiv-dativ | dodecarului | dodecarilor |
| vocativ | dodecarule | dodecarilor |
| articulat | dodecarul | dodecarii |