← înapoi la căutare

dobitoacă

/do.bi'to̯a.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din dobitoc.

Definiții

  1. (peior.) persoană care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdobitoacădobitoace
genitiv-dativdobitoaceidobitoacelor
vocativdobitoacodobitoacelor
articulatdobitoacadobitoacele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică