djinn
/ʤin/Etimologie
Din franceză djinn < arabă جِنٌ („ascuns, invizibil”).
Definiții
- spirit din mitologia musulmanilor, cărora li se atribuiau puteri magice.
Exemple
- Din lampă ieși un djinn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | djinn | djinni |
| genitiv-dativ | djinnului | djinnilor |
| vocativ | djinnule | djinnilor |
| articulat | djinnul | djinnii |
Sinonime: duh, duhul lămpii, geniu, gnom, spirit