dizenteric
/di.zen'te.rik/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care este bolnavă de dizenterie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dizenteric | dizenterici |
| genitiv-dativ | dizentericului | dizentericilor |
| vocativ | dizentericule | dizentericilor |
| articulat | dizentericul | dizentericii |
dizenteric
/di.zen'te.rik/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză dysentérique < latină dysentericus.
Definiții
- de dizenterie, privitor la dizenterie.
- care este bolnavă de dizenterie.