divinitate
/di.vi.ni'ta.te/Etimologie
Din franceză divinité < latină divinitas, divinitatis.
Definiții
- ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; dumnezeu, zeu.
- esență divină; dumnezeire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | divinitate | divinități |
| genitiv-dativ | divinității | divinităților |
| vocativ | divinitate | divinităților |
| articulat | divinitatea | divinitățile |