divan
/di'van/Etimologie
Din turcă divan.
Definiții
- canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi.
- (în imperiul otoman) consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc.
- adunare, ședință a divanului.
- sală, clădire în care se adunau membrii divanului; sediul divanului; (p.gener.) loc de adunare și de consfătuire.
- (înv.) judecată, proces.
- culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | divan | divanuri |
| genitiv-dativ | divanului | divanurilor |
| vocativ | divanule | divanurilor |
| articulat | divanul | divanurile |