distrus

Etimologie

Din a distruge.

Definiții

1. nimicit, dărâmat, ruinat.
2. (fig.) (despre oameni) ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral.

Etimologie

Din italiană distruggere < latină distruere.

Definiții

1. (v.tranz.) a face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc.

Exemple

• Dușmanii au distrus tot ce le-a ieșit în cale.
• A distrus cetatea.
• I-a distrus pe toți.

Declinare

Sinonime: 1: devasta, nimici, pârjoli, prăpădi, (fig.) pulveriza, pustii, (reg.) pustului, rade, ruina, (înv.) sfârși, (înv. și reg.) sparge, strica, șterge, zdrobi, 2: desființa, lichida, nimici, prăpădi, (fig.) topi

Antonime: edifica, zidi, făuri