distruge
/dis.ˈtɾu.ʤe/Etimologie
Din italiană distruggere < latină distruere.
Definiții
- (v.tranz.) a face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc.
Exemple
- Dușmanii au distrus tot ce le-a ieșit în cale.
- A distrus cetatea.
- I-a distrus pe toți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | distrugea | distrugeau |
Sinonime: 1: devasta, nimici, pârjoli, prăpădi, (fig.) pulveriza, pustii, (reg.) pustului, rade, ruina, (înv.) sfârși, (înv. și reg.) sparge, strica, șterge, zdrobi, 2: desființa, lichida, nimici, prăpădi, (fig.) topi
Antonime: edifica, zidi, făuri