distrugător
/dis.tru.gə'tor/Etimologie
Din a distruge + sufixul -ător (după franceză destructeur).
Definiții
- care distruge; nimicitor, distructiv.
Din a distruge + sufixul -ător (după franceză destructeur).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | distrugător | distrugătoare |
| genitiv-dativ | distrugătorului | distrugătoarelor |
| vocativ | distrugătorule | distrugătoarelor |
| articulat | distrugătorul | distrugătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică