← înapoi la căutare

distinge

/dis.ˈtin.ʤe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză distinguer < latină distinguere.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice.
  2. (v.refl.) a se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale.
  3. (v.tranz.) a acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale.
  4. (v.tranz.) a vedea limpede, lămurit; a observa.

Exemple

  • Se făcuse ziuă și distinge bine obiectele.
  • A distinge pe cineva cu o medalie.

Declinare

CazSingularPlural
verbdistingeadistingeau

Sinonime: 1: deosebi, 2: desluși, percepe, (rar) pricepe, 3: profila, 4: remarca

Antonime: se asemăna

distins

/dis'tins/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a distinge.

Definiții

  1. care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent.
  2. (despre oameni și manifestările lor) plin de distincție.
  3. (în formule de adresare)
  4. (în formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor)

Exemple

  • Distinsă doamnă!
  • Primiți, vă rog, distinse salutări

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică