distihul
/disˈti.hul/Etimologie
Din distih.
Definiții
- forma de singular articulat pentru distih.
distih
/dis'tih/Etimologie
Din franceză distique < latină distichon.
Definiții
- grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | distih | distihuri |
| genitiv-dativ | distihului | distihurilor |
| vocativ | distihule | distihurilor |
| articulat | distihul | distihurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică