distih
/dis'tih/Etimologie
Din franceză distique < latină distichon.
Definiții
- grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | distih | distihuri |
| genitiv-dativ | distihului | distihurilor |
| vocativ | distihule | distihurilor |
| articulat | distihul | distihurile |