disputa
/dis.pu'ta/Etimologie
Din franceză disputer < latină disputare.
Definiții
- (v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...
- (v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
- (v.intranz.) a purta o dispută.
- a vorbi în contradictoriu.
Exemple
- A disputa un premiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | disputa | disputau |
Sinonime: 1: rivaliza, 2: se desfășura, se juca, 3-4: discuta; conversa