verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din dispreț + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | disprețuea | disprețueau |
disprețuit
/dis.pre.ʦu'it/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a disprețui.
Definiții
- care este tratat cu dispreț; desconsiderat.