disjunge
/dis'ʒun.ʤe/Etimologie
Din latină disjungere.
Definiții
- (v.tranz.) (jur.) a despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat.
- (v.tranz.) (p.gener.) a separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | disjungea | disjungeau |