disjunctor
/dis.ʒunk'tor/Etimologie
Din franceză disjoncteur.
Definiții
- întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | disjunctor | disjunctoare |
| genitiv-dativ | disjunctorului | disjunctoarelor |
| vocativ | disjunctorule | disjunctoarelor |
| articulat | disjunctorul | disjunctoarele |