disforie
/dis.fo'ri.e/Etimologie
Din franceză dysphorie.
Definiții
- (med.) tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | disforie | — |
| genitiv-dativ | disforiei | — |
| vocativ | disforie | — |
| articulat | disforia | — |