discursivitate
/dis.kur.si.vi'ta.te/Etimologie
Din discursiv + sufixul -itate.
Definiții
- caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | discursivitate | — |
| genitiv-dativ | discursivității | — |
| vocativ | discursivitate | — |
| articulat | discursivitatea | — |