← înapoi la căutare

discuitorul

/dis.ku.iˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din discuitor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru discuitor.

discuitor

/dis.ku.i'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a discui + sufixul -tor.

Definiții

  1. unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri, folosită la discuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiscuitordiscuitoare
genitiv-dativdiscuitoruluidiscuitoarelor
vocativdiscuitorulediscuitoarelor
articulatdiscuitoruldiscuitoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică