discuitor
/dis.ku.i'tor/Etimologie
Din a discui + sufixul -tor.
Definiții
- unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri, folosită la discuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | discuitor | discuitoare |
| genitiv-dativ | discuitorului | discuitoarelor |
| vocativ | discuitorule | discuitoarelor |
| articulat | discuitorul | discuitoarele |