discreție
/dis'kre.ʦi.e/Etimologie
Din franceză discrétion < latină discretio, discretionis.
Definiții
- calitatea de a păstra o taină încredințată.
- rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte.
- (fig.) calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | discreție | — |
| genitiv-dativ | discreției | — |
| vocativ | discreție | — |
| articulat | discreția | — |