← înapoi la căutare

discreditul

/disˈkre.di.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din discredit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru discredit.

discredit

/dis'kre.dit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză discrédit. Confer italiană discredito.

Definiții

  1. rarpierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiscredit—
genitiv-dativdiscreditului—
articulatdiscreditul—

Sinonime: compromitere, discreditare

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică