discredita
/dis.kre.di'ta/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză discréditer. Confer italiană discreditare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | discredita | discreditau |
Sinonime: calomnia, compromite
discreditat
/dis.kre.di'tat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) discredita.
Definiții
- care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis.