← înapoi la căutare

discreditare

/dis.kre.di'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) discredita.

Definiții

  1. faptul de a (se) discredita; compromitere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiscreditarediscreditări
genitiv-dativdiscredităriidiscreditărilor
vocativdiscreditarediscreditărilor
articulatdiscreditareadiscreditările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică