discotecă
/dis.ko'te.kə/Etimologie
Din franceză discothèque.
Definiții
- colecție de discuri; (p.ext.) mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor.
- local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | discotecă | discoteci |
| genitiv-dativ | discotecii | discotecilor |
| vocativ | discotecă | discotecilor |
| articulat | discoteca | discotecile |