← înapoi la căutare

discipolul

/disˈʧi.po.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din discipol.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru discipol.

discipol

/dis'ʧi.pol/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină discipulus. Confer franceză disciple.

Definiții

  1. persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.
  2. persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.

Exemple

  • Discipol al unui maestru.
  • Are mulți discipoli.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiscipoldiscipoli
genitiv-dativdiscipoluluidiscipolilor
vocativdiscipolulediscipolilor
articulatdiscipoluldiscipolii

Sinonime: 1: elev, ucenic, învățăcel, (livr.) cirac, (înv.) școlar, 2: (livr.) acolit

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică