disciplină
/dis.ʧiˈpli.nə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză discipline < latină disciplina.
Definiții
- totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
- ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.
- ramură a unei științe; (p.gener.) știință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | disciplină | discipline |
| genitiv-dativ | disciplinei | disciplinelor |
| vocativ | disciplină | disciplinelor |
| articulat | disciplina | disciplinele |
disciplina
/dis.ʧi.pliˈna/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză discipliner.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | disciplina | disciplinau |