← înapoi la căutare

discernământul

/dis.ʧer.nəˈmɨn.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din discernământ.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru discernământ.

discernământ

/dis.ʧer.nə'mɨnt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză discernement.

Definiții

  1. facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiscernământdiscernământuri
genitiv-dativdiscernământuluidiscernământurilor
vocativdiscernământulediscernământurilor
articulatdiscernământuldiscernământurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică