discernământ
/dis.ʧer.nə'mɨnt/Etimologie
Din franceză discernement.
Definiții
- facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | discernământ | discernământuri |
| genitiv-dativ | discernământului | discernământurilor |
| vocativ | discernământule | discernământurilor |
| articulat | discernământul | discernământurile |