discernământ
/dis.ʧer.nə'mɨnt/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză discernement.
Definiții
- facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | discernământ | discernământuri |
| genitiv-dativ | discernământului | discernământurilor |
| vocativ | discernământule | discernământurilor |
| articulat | discernământul | discernământurile |
discernământul
/dis.ʧer.nəˈmɨn.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din discernământ.
Definiții
- forma de singular articulat pentru discernământ.