disc
/disk/Etimologie
Din franceză disque < latină discus.
Definiții
- placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță.
- probă de atletism care se practică cu acest obiect.
- orice obiect de formă circulară și plată.
- semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei.
- placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special.
- muzică înregistrată pe un disc.
- taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | disc | discuri |
| genitiv-dativ | discului | discurilor |
| vocativ | discule | discurilor |
| articulat | discul | discurile |